vîslă (-le), s. f. – 1. Pală. – 2. Lopată, ramă. – 3. Șirag de fructe, de struguri. Sl. veslo (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 451; Conev 81), cf. bg., slov. veslo. – Der. vîsli, vb. (a mînui vîslele în apă); vîslaș (var. înv. vîslariu), s. m. (persoană care vîslește), cf. sb. veslar; vîslit, s. n. (lopătat, modalitate sportivă de a vîsli). Vezi definitia »

Formă de asociere în care proprietățile sunt administrate împreună de persoane desemnate în urma votului majorității, fiecare membru păstrându-și dreptul de proprietate asupra terenurilor. Vezi definitia »

orîndă (-de), s. f. – 1. Soartă, ursită, destin. – 2. Ordin, stil, mod. – Var. orînd. Sl. urędu „ordin” (Cihac, II, 313; Conev 88); cf. rînd și slov. ured(a). – Der. orîndui, vb. (a ordona, a regla, a dispune), din sl. uręditi, cf. rîndui; orînduială, s. f. (ordin, dispoziție); orînduitor, adj. (organizator). Vezi definitia »

VIPÚȘCĂ, vipuști, s. f. Fâșie îngustă de postav, cusută ca garnitură de altă culoare la unele uniforme (pentru a masca anumite cusături, mai ales cusătura exterioară a pantalonilor). ♦ P. gener. (Rar) Fâșie, bandă îngustă (dintr-un material). [Var.: (înv.) vipíscă s. f.] – Din rus. vypuška. Vezi definitia »

sălătrúică, sălătrúici, s.f. (reg.) V. sălăgea. Vezi definitia »