TROPĂÍT, tropăituri, s. n. Tropăială. – V. tropăi. Vezi definitia »

ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit. Vezi definitia »

povelít s.n. (înv.) poruncă, ordin, dispoziție. Vezi definitia »

COMPOZÍT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus) Vezi definitia »

RĂVĂȘÍT, -Ă, răvășiți, -te, adj. Care este în neorânduială; răscolit. ♦ Fig. Tulburat, dezorientat. – V. răvăși. Vezi definitia »