vingalác (-ce), s. n. – Culegător la tipografie. – Var. vingălac. Germ. Winkelhaken, cf. pol. winkelak (Cihac, II, 457). Cf. vinchel. Vezi definitia »

budác s.n. (reg.) sapă (mică). Vezi definitia »

dilimac, dilimaci adj. m. nebun, țicnit. Vezi definitia »

FLEAC¹, fleacuri, s. n. 1. Lucru de mică importanță, neînsemnat; bagatelă. ♦ Om de nimic, secătură. 2. (La pl.) Vorbe de clacă; nimicuri, palavre. – Et. nec. Cf. flec. Vezi definitia »

șnuíftabac s.n. (reg.) tabac, tutun pentru prizat (pentru tras fumul pe nas). Vezi definitia »