ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat). ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Înveliș protector al unui cablu electric. 4. (Biol.; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (după armă). Vezi definitia »

AUIÁLĂ, auieli, s. f. (Pop.) Zgomot confuz, monoton și prelung. [Pr.: a-u-. – Var.: hăuiálă s. f.] – Aui + suf. -eală. Vezi definitia »

ostreață, ostrețe s. f. (intl.) hoț lipsit de experiență; ucenic. Vezi definitia »

OTOMÁNĂ, otomane, s. f. (Înv.) 1. Canapea, sofa. 2. Un fel de stofă groasă. – Din fr. ottomane, germ. Ottomane, it. ottomana. Vezi definitia »

INÍPERĂ s. f. v. ienuperă. Vezi definitia »