AERONAÚT, -Ă s.m. și f. Cel care conduce (sau călătorește cu) un vehicul aerian. [< fr. aéronaute, cf. lat. aer – aer, nauta – navigator]. Vezi definitia »

SCUT, scuturi, s. n. 1. Armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme și mărimi, cu care luptătorii din antichitate și din evul mediu își apărau pieptul de lovituri; pavăză. ♦ (Rar) Blazon (în formă de scut 1). 2. Fig. Apărare, ocrotire, sprijin. 3. (Tehn.) Mască sau paravan protector folosite de sudori. 4. Construcție metalică sau de lemn mobilă, folosită la susținerea peretelui și a tavanului unei galerii de mină sau la protejarea lucrărilor de săpare și de căptușire a unui tunel. 5. (Geol.) Regiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare la suprafață fundamentul platformei, format din șisturi cristaline și vechi roci magmatice. 6. Parte chitinoasă care alcătuiește epiderma sau scheletul unor viețuitoare, având rol protector. – Lat. scutum. Vezi definitia »

POSTACÚT, -Ă adj. (despre o stare maladivă) de după starea critică. (< post¹- + acut) Vezi definitia »

CRENOTERAPEÚT s.m. Medic care practică crenoterapia. [Pron. -pe-ut. / < fr. crénothérapeute]. Vezi definitia »

ȘUT² s. n. lovitură foarte puternică dată cu piciorul (cu mâna, cu capul sau cu un instrument special) la diferite jocuri sportive. ♦ ~ de penalitate = lovitură de pedeapsă la hochei pe gheață. (< fr., engl. shoot) Vezi definitia »