absolút, -ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricție, necondiționat. 2. total, complet, desăvârșit. ◊ adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului. ♦ ceea ce există în sine și prin sine. III. adv. cu desăvârșire, exact. (< lat. absolutus, fr. absolu) Vezi definitia »

NECERÚT adj. v. OFERI (1). A propune cuiva (în semn de atenție, de bunăvoință etc.) să primească un lucru necerut; a da în dar, a pune la dispoziție. [DEX '98] Vezi definitia »

ANACOLÚT, anacolute, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacoluturi]. – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. Vezi definitia »

CNÓCAUT s.n. Scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea până ce arbitrul numără până la zece; (p. ext.) competiție în care învinsul este eliminat imediat. ◊ A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă, a cnocauta. [Pron. noc-aut, scris și knock-out, abrev. k.o., pl. -turi. / < engl., fr. knock-out]. Vezi definitia »

!bíne crescút (dezvoltat bine) adv. + adj. (aluat ~) Vezi definitia »