INSONÓR, -Ă adj. (tehn.) 1. lipsit de sonoritate, de rezonanță, de acustică. 2. (despre materiale) care amortizează sunetele; fonoizolant. (< fr. insonore) Vezi definitia »

ÎNMUIETÓR, înmuietoare, s. n. Vas în care se înmoaie cerealele înainte de a fi puse la încolțit. – Înmuia + suf. -ător. Vezi definitia »

OPRESÓR, -OÁRE asj. Asupritor. // s.m. și f. Cel care oprimă. [Cf. fr. oppresseur]. Vezi definitia »

sfrințiór, -oáră, adj. (reg.) cărunt. Vezi definitia »

CONDENSÓR, condensoare, s. n. Dispozitiv al unui instrument optic care servește la concentrarea și dirijarea luminii într-o direcție determinată. – Din fr. condenseur. Vezi definitia »