PIERÍT, -Ă, pieriți, -te, adj. 1. (Pop.) Mort (de obicei de moarte violentă, nefirească). 2. Care a dispărut, care nu mai există. 3. (Despre oameni și fața lor) Lipsit de vigoare, slab; palid, descompus (de durere, de frică etc.); p. ext. descurajat, deznădăjduit; copleșit, distrus. ♦ Care se află într-o mare primejdie sau într-o situație extrem de grea. ♦ (Substantivat, m.; pop., în sintagma) Cel pierit = sifilis. – V. pieri. Vezi definitia »

PSAMÍT, psamite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic care alcătuiește unele roci sedimentare. 2. Denumire pentru nisip sau gresie. – Din fr. psamite. Vezi definitia »

ÎNGĂLBINÍT, -Ă adj. v. îngălbenit. Vezi definitia »

HIALÍT s. n. 1. varietate transparentă și vitroasă de opal. 2. sticlă neagră de Boemia. (< germ. Hyalit) Vezi definitia »

HEMATÍT s. n. oxid natural de fier, cristalizat, foarte dur, de culoare roșie (oligist) sau brună (limonit). (< fr. hématite) Vezi definitia »