răcní (răcnésc, răcnít), vb. – A striga, a țipa, a rage. – Var. răgni. Sl. ryknąti (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 303), c.f. sb. riknuti. – Der. răcnet, s. n. (țipăt, strigăt); răcnitură, s. f. (strigăt). Vezi definitia »

TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi. – Tranc + suf. -ăni. Vezi definitia »

strohăní, strohănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre știuleții de porumb) a bate în piuă sau în lesă, ca să se desfacă boabele. 2. (despre sare) a bate în piuă, ca să se sfărâme, să se piseze. Vezi definitia »

smocăní, smocănésc, vb. IV (înv.) a scutura puternic; a zgâlțâi. Vezi definitia »

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian¹. Vezi definitia »