măcăni, măcănesc v. i. a informa, a denunța, a trăda. Vezi definitia »

țicní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sparge un obiect de ceramică sau de sticlă. – 2. (Refl.) A bate cîmpii, a-și pierde mințile. – Var. Mold. țîcni. Creație expresivă, care imită zgomotul bătăii ușoare, cf. țac, cu suf. tot expresiv -ni. – Der. țicneală, s. f. (nebunie, rătăcire). Țicni este față de tic, ca țăcăni față de țac. Țicnitoare, s. f. (Banat, pasăre, Picus maior), cf. ciocănitoare. Vezi definitia »

CĂUȘANI, oraș în Basarabia; c. 14 mii loc. Ind. mat. de constr. și alim. Lîngă oraș, gorgane cu morminte din epoca epoca bronzului. Biserica Adormirii Maicii Domnului ctitorită de mitropolitul Daniil (1765), cu pictură interioară în stil postbrîncovenesc. Vezi definitia »

MAGNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „mare”, „măreț”, „magnific”. [< it. magni-, cf. lat. magnus – mare]. Vezi definitia »

BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »