OSCILÁNT, -Ă, oscilanți, -te, adj. Care oscilează. ♦ Fig. Șovăitor, ezitant; fluctuant. – Din fr. oscillant. Vezi definitia »

RESORTISÁNT s.m. (Jur.) Persoană căreia un stat, în temeiul dreptului internațional, îi acordă protecția sa. [< fr. ressortissant]. Vezi definitia »

CORIGÉNT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens) Vezi definitia »

APARTAMÉNT s.n. Ansamblu de camere și dependințe care formează locuința cuiva. [Cf. fr. appartement]. Vezi definitia »

ACCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală. ♦ Întâmplare care aduce o nenorocire. 2. Ridicătură sau adâncitură care schimbă perspectiva unui teren. 3. Însușire a unui lucru, a unui fenomen nelegată de esența, de ființa lui. // s.m. Semn (diez, bemol etc.) care alterează intonația unei note. V. alterație. ♦ Accident fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza etc.). [Pron. ac-ci-, pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. accident, cf. it. accidente, lat. accidens]. Vezi definitia »