Definita cuvantului belșug
BELȘÚG s. n. Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență, prisos. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: bielșúg, bilșúg s. n.] – Magh. böség.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu belșug
CALCIFÚG, -Ă adj. (despre plante) care nu suportă solurile calcaroase. (< fr. calcifuge) Vezi definitia »
chelșug, s. n. sg. monede, mărunțiș Vezi definitia »
VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din magh. hitlenség. Vezi definitia »
PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s. n.] – Cf. piuă. Vezi definitia »
vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi Vezi definitia »