PLÁNȘĂ, planșe, s. f. 1. Foaie de hârtie (mai groasă) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosită ca ilustrație într-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care servește ca material didactic (la predarea științelor naturale). ♦ Coală, foaie mare de hârtie pe care s-a executat un desen tehnic, o hartă etc. desen tehnic executat pe o astfel de coală. 2. Placă de metal sau de lemn în care se sapă litere, note muzicale etc. spre a fi folosită în gravură. 3. Fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei șosele, limitată de rosturile de dilatație. – Din fr. planche. Vezi definitia »

CÚCĂ¹, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka. Vezi definitia »

cándelă (cándele), s. f. – 1. Lampă mică cu ulei. – 2 (Arg.) Atenție, păzea! – Var. (înv.) candilă. – Mr. căndilă, megl. căndil’. Ngr. ϰάνδηλα sau ϰάντηλι, posibil prin intermediul sl. kanudilo (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Meyer 123); cf. tc. kandil, alb. kandilje, bg., sb. kandilo. Cf. candelabru, policandru. Din rom. provine săs. kandelĕ. Vezi definitia »

FRIZERÍȚĂ, frizerițe, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu bărbieritul, cu tunsul sau cu ondulatul părului. – Frizer + suf. -iță. Vezi definitia »

SLÁVĂ, slăvi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ◊ Expr. Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru. 2. Înaltul cerului, văzduh. ◊ Expr. A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi. 3. (Bis.) Măreție, grandoare a divinității. 4. (Înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) Grație..., datorită..., mulțumită... – Din sl. slava. Vezi definitia »