FLOTÁNT, -Ă I. adj. care plutește; plutitor. ◊ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr. flottant) Vezi definitia »

RAȚIOCINÁNT, -Ă adj. Referitor la rațiocinare; cu caracter de rațiocinare. [Pron. -ți-o-. / cf. it. raziocinante]. Vezi definitia »

COMUNIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant]. Vezi definitia »

ANCOMBRAMÉNT s. n. 1. (rar) afluență de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală. 2. (tehn.) spațiu ocupat de un obiect. (< fr. encombrement) Vezi definitia »

DETARTRÁNT, -Ă, detartranți, -te, s. n., adj. (Substanță) care detartrează. – Din fr. détartrant. Vezi definitia »