Definita cuvantului berlină
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) Tip de trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri. – Fr. berline (it. berlina).

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu berlină
GRAMIÉRĂ s.f. Balanță specială în formă de sfert de cerc, folosită în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. [Pron. -mi-e-. / et. incertă]. Vezi definitia »
HERMENEUTICĂ s.f. Disciplină (considerată și artă) care se ocupă cu înțelegerea și interpretarea monumentelor, cărților și a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretării semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutică s.f. / < fr. herméneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret]. Vezi definitia »
ENDOTELÍTĂ s.f. Inflamație a endoteliilor vasculare. [< fr. endothélite]. Vezi definitia »
BISMUTÍNĂ s. f. sulfură naturală de bismut. (< fr. bismuthine) Vezi definitia »
CROMONÉMĂ s. f. filament cromozomial încolăcit sau spiralat, cu segmente de cromomere, în profaza mitozei. (< fr. chromonème) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z