DEROGÁ vb. I. intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. [P.i. deróg, 3,6 -gă. / < lat., it. derogare]. Vezi definitia »

RENEGÁ vb. tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare) Vezi definitia »

DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger. Vezi definitia »

MONOLOGÁ vb. intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr. monologuer) Vezi definitia »

ANTOLOGÁ vb. I. tr. (Liv., rar) A întocmi o antologie. [Et. incertă]. Vezi definitia »