Definita cuvantului bici
BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect cu care se îndeamnă la mers animalele, alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț. ♦ Lovitură de bici. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Slav (v. sl. biči).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bici
chíci (-uri), s. n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s. n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”. Vezi definitia »
BUCUREȘCI, com. în jud. Hunedoara; 2.201 loc. (1991). În satul Curechiu, expl. de min. auroargentifere. Biserică de lemn (sec. 18). Vezi definitia »
rici, riciuri s. n. penis. Vezi definitia »
SIGNALECTICĂșignalectici, s.f. termen generic pentru plăcuțele indicatoare, de avertizare, de informare sau orice alt gen. Astfel de plăcuțe pot fi întâlnite în sedii de firme, instituții, clădiri, hoteluri, restaurante, magazine, birouri, cabinete etc., dar pot avea și aplicații casnice. Vezi definitia »
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. Vezi definitia »