ELEGÍE, elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; p. ext. plângere, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din fr. élégie, lat. elegia. Vezi definitia »

ACHINEZÍE s. f. incapacitatea de a executa acte motorii, deși mușchii nu sunt paralizați. (< fr. akinésie) Vezi definitia »

COPULÁȚIE s.f. (Liv.) Împreunare, împerechere (la animale); împreunare sexuală; coit. [Gen. -iei, var. copulațiune s.f. / cf. fr. copulation, lat. copulatio – reunire]. Vezi definitia »

COSMOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară și reprezintă grafic mari porțiuni din suprafața terestră sau din a celorlalte planete, întocmind hărți pe baza fotografiilor luate din sateliți artificiali. – Din fr. cosmophotogrammétrie. Vezi definitia »

FARINGOTOMÍE s.f. Incizare a faringelui. [< fr. pharyngotomie, cf. gr. pharynx – faringe, tome – tăiere]. Vezi definitia »