HEGÍRĂ s.f. eră la mahomedani, datând de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina, în anul 622. (< fr. hégire) Vezi definitia »

OÍȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță. Vezi definitia »

HLAMÍDĂ s. f. mantie amplă, purtată de vechii greci și romani, fără mâneci, dreptunghiulară, prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. (< fr. chlamyde) Vezi definitia »

FERÁTĂ adj. cale ~ = drum amenajat cu șine, pe care circulă trenurile. (după fr. /voie/ ferée) Vezi definitia »

TELECONFERÍNȚĂ s. f. procedeu modern de telecomunicații care permite desfășurarea unor reiuniuni între mai multe orașe. (< fr. téléconférence) Vezi definitia »