HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. A petrece în ospețe; a chefui. – Din benchet. Vezi definitia »

ȚICUÍ, pers. 3 țicuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre undiță) A face o mișcare bruscă atunci când peștele mușcă din momeală; a zvâcni. – Et. nec. Vezi definitia »

zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi . Vezi definitia »

pârcuí, pấrcui, și pârcuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se certa. Vezi definitia »