Definita cuvantului binefăcător
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pricinuiește mult bine; bun, folositor. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Din bine1 + făcător.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binefăcător
INIȘÓR, inișori, s. m. Diminutiv al lui in2. ◊ Compus inișor-de-alior = linariță. ♦ Ineață (a). – In2 + suf. -ișor. Vezi definitia »
REZONATÓR s.n. 1. Aparat care servește la analiza sunetului și care poate întări sunetele. ♦ Dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. Cavitate în care se formează sunetele rostite de om. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. résonateur]. Vezi definitia »
TERMOVIZÓR, termovizoare, s. n. (Med.) Aparat folosit pentru diagnosticarea bolilor vaselor sangvine. – Din rus. termovizor. Vezi definitia »
SCÚLPTOR s. m. artist care se ocupă cu sculptura. (< fr. sculpteur, lat. sculptor) Vezi definitia »
AUDIOPROTECTÓR s. n. dispozitiv care protejează urechile de zgomote. (< it. audioprotettore) Vezi definitia »