PANTOCRÁTOR s.n. (Arte) Reprezentare a lui Isus Cristos ca împărat al lumii în iconografia bizantină. [Cf. it. pantocratore, gr. pantokrator]. Vezi definitia »

PROSECTÓR s. m. persoană specializată în autopsii și în prepararea pieselor anatomice la cursul unui profesor sau ca document medico-legal. (< lat. prosector, fr. prosecteur) Vezi definitia »

PROTRACTÓR, -OÁRE adj., s. m. (mușchi) care are rolul de a întinde un membru sau o parte a corpului spre înainte. (< fr. protracteur) Vezi definitia »

INSINUATÓR, -OÁRE adj. insinuant. (< fr. insinuateur) Vezi definitia »

MAGNETOMOTÓR s. n. electromotor în a cărui construcție intră un magnet permanent. (< fr. magnetomoteur) Vezi definitia »