Definita cuvantului binișor
BINIȘÓR adv. 1. Diminutiv al lui bine1. 2. Cu băgare de seamă. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! 3. Cu blândețe, prietenos. ◊ (Substantivat, în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu binele.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binișor
ACAPARATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acaparează; acaparant. (după fr. accapareur) Vezi definitia »
PĂTIMITÓR, -OÁRE, pătimitori, -oare, adj. (Înv.) Care pătimește. – Pătimi + suf. -tor. Vezi definitia »
SENSÓR s. m. v. SENZÓR, senzori, s. m. (Fiz.) Dispozitiv (ultrasensibil) care sesizează un anumit fenomen. [Scris și: sensor] – Din engl. sensor, fr. senseur. – [DEX '98] Vezi definitia »
EGALIZÓR s. n. aparat pentru corectarea distorsiunilor de atenuare ale unui sistem electroacustic. (< fr. égaliseur, engl. equalizer) Vezi definitia »
PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care precedă ceva; precursor, predecesor, înaintaș. [< pre- + mergător]. Vezi definitia »