Definita cuvantului biogen
BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. (Despre roci) Care rezultă din activitatea unor țesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (Substantivat, n.) Preparat obținut din culturi de bacterii care îmbogățește solul în azot și se folosește ca îngrășământ în agricultură. [Pr.: bi-o-] – Fr. biogène (<gr.).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu biogen
SATÉN s. n. v. satin. Vezi definitia »
BITÚMEN s. n. material bogat în hidrocarburi, din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. (< lat. bitumen) Vezi definitia »
DIFOSGÉN s.n. Substanță toxică de luptă, asemănătoare fosgenului. [< fr. diphosgène]. Vezi definitia »
CEN2- v. ceno3-. Vezi definitia »
STẤNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stấngen s. m.] – Din bg. stă(n)žen. Vezi definitia »