BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie. Vezi definitia »

NITROBACTÉRIE s.f. v. nitrobacter. Vezi definitia »

DESCUAMÁȚIE s. f. descuamare. (< fr. desquamation) Vezi definitia »

MÂRȘĂVÍE, mârșăvii, s. f. Atitudine sau faptă mârșavă; josnicie, mișelie, infamie, ticăloșie. – Mârșav + suf. -ie. Vezi definitia »

SEXOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază sexualitatea și problemele psihofiziologice. – Din fr. sexologie. Vezi definitia »