INFLEXIÚNE, inflexiuni, s. f. 1. Schimbare a înălțimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului în vorbire sau în cânt; ușurința cuiva de a-și schimba tonul. 2. (Mat.; în sintagma) Punct de inflexiune = punct în care curba își schimbă sensul concavității. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. inflexion, lat. inflexio, -onis. Vezi definitia »

ADMISIÚNE, admisiuni, s. f. 1. Intrare dirijată a unui fluid într-o mașină care transformă o formă de energie în altă formă de energie. 2. Fază a ciclului de funcționare a unor mașini, efectuată în timpul intrării agentului motor în mașină. [Pr.: -si-u-. – Var.: admísie s. f.] – Din fr. admission, lat. admissio, -onis. Vezi definitia »

TURPITÚDINE s.f. (Liv.) Faptă nerușinată, obscenă; obscenitate, depravare; josnicie, mârșăvie. [Cf. fr. turpitude, lat. turpitudo]. Vezi definitia »

INCERTITÚDINE s.f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială. [Cf. fr. incertitude]. Vezi definitia »

ESTIMAȚIÚNE s.f. v. estimație. Vezi definitia »