faúlă (-le), s. f. – (Trans. de Vest) Mod de a fi, aspect, aparență. – Var. făulă. Lat. fābŭla „istorie”, cf. subula › sula, stabulum › staul; schimbarea de accent ca în audio › aud. Cuvîntul nu a fost studiat, și circulă puțin; însă pare a însemna, mai curînd decît „aspect fizic”, ceva în sensul de „dispoziție, ținută”. Cf. citatul lui Frîncu-Candrea, în DAR; ian spune-mi făula lui. Tiktin și DAR dau cuvîntul drept necunoscut. Este dublet de la fabulă. Cf. it. fola „privește” (Battisti, III, 1676). Vezi definitia »

om dintr-o bucată expr. 1. om integru / onest / consecvent. 2. om lipsit de subtilitate. Vezi definitia »

CÓLICĂ s.f. (Med.) Durere abdominală puternică cu caracter spasmodic. [< fr. colique, cf. gr. kolon – intestin]. Vezi definitia »

TOMÁTĂ s. f. pătlăgea roșie. (< germ. Tomate, fr. tomate) Vezi definitia »

MIGÁLĂ s. f. Minuțiozitate și scrupulozitate în efectuarea unei munci; muncă făcută cu multă răbdare și meticulozitate; migăleală. – Din migăli (derivat regresiv). Vezi definitia »