Definita cuvantului bizantin
BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, adj. De la Bizanț, care este propriu Bizanțului, din vremea împărăției bizantine. ♦ Fig. Corupt, perfid. – Fr. byzantin (lat. lit. byzantinus).

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bizantin
LATÍN, -Ă adj. Din Lațiu. ♦ Roman; de origine romană. ♦ (Mar.) Velă latină = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. [< lat. latinus]. Vezi definitia »
ÓRDIN s.n. 1. Poruncă; comandă. 2. Comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli; cin, tagmă. ♦ Comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ♦ Societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. Decorație; distincție conferită de stat. 4. Dispoziție de plată (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar între clasă și familie. 6. Sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, încât să alcătuiască un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natură..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine]. Vezi definitia »
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline. Vezi definitia »
NITRAGÍN s.n. Îngrășământ bacterian care se folosește pentru culturile de plante leguminoase. [< fr. nitragine]. Vezi definitia »
SIN2(O)- elem. „(din) China”, „chinez”. (< fr. sin/o/-, cf. lat. Sina, China) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z