SÂSÂÍT¹ s. n. Sâsâire. ♦ Sunetul caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâsca; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – V. sâsâi. Vezi definitia »

SOCĂCÍT, -Ă, socăciți, -te, adj. v. SOCĂCI. – [Sinonime] Vezi definitia »

RĂSĂRÍT², -Ă, răsăriți, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a ieșit din pământ; încolțit². ♦ (Despre copii) Care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puțin) decât alți copii. 2. Care depășește măsura comună, obișnuită; fig. mai deosebit, mai de seamă; valoros. – V. răsări. Vezi definitia »

STÂNJINÍT, -Ă adj. v. stânjenit. Vezi definitia »

PUNGÍT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi. Vezi definitia »