os (oáse), s. n. – 1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso. – Der. osamă, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s. f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă). Vezi definitia »

TENDINÓS, -OÁSĂ, tendinoși, -oase, adj. Care ține de tendon, privitor la tendon; care conține multe tendoane. – Din fr. tendineux. Vezi definitia »

CHIPARÓS (‹ ngr.) s. m. Arbore rășinos din familia cupresaceelor, originar din SE Europei, de c. 25 m înălțime, cu coroana foarte densă, îngustă, columnară sau piramidală și frunze persistente; lemnul, rezistent și parfumat, este utilizat în ind. (Cupressus sempervirens). ♦ C. de baltă = arbore din familia taxodiaceelor, originar din America de Nord, de c. 60 m înălțime, cu coroana conică, frunze mici, aciculare, căzătoare, verzui primăvara, galbene vara, brun-ruginii toamna și lemn de calitate superioară (Taxodium distichum). Vezi definitia »

CRENGURÓS, -OÁSĂ, crenguroși, -oase, adj. (Rar) Crengos. – Creangă + suf. -uros. Vezi definitia »

FOSFORÓS adj.m. Acid fosforos = acid al fosforului care conține mai puțin oxigen decât acidul fosforic. [Cf. fr. phosphoreux]. Vezi definitia »