BORÚRĂ s.f. Compus al borului cu un metal. [< fr. borure]. Vezi definitia »

BIÉLĂ s.f. Organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în altă formă. [Pron. bi-e-. / < fr. bielle]. Vezi definitia »

BRIȘCÚȚĂ², brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă² + suf. -uță. Vezi definitia »

MUCOITÍNĂ, mucoitine, s. f. Component al mucinei, obținut prin hidroliza acesteia. [Pr.: -co-i-] – Din fr. mucoïtine. Vezi definitia »

CARCINOMATÓZĂ s.f. Boală caracterizată prin apariția de carcinoame; carcinoză. [< fr. carcinomatose]. Vezi definitia »