COMPOZÍȚIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură. ◊ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ◊ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ◊ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ◊ (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini. ◊ gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio) Vezi definitia »

PASMANTERÍE s. f. ramură a industriei textile care produce panglici, broderii, fireturi etc.; ceaprăzărie. ◊ denumire generică pentru produsele acestei ramuri. (< fr. passementerie) Vezi definitia »

ELECTROMIOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea biocurenților musculari. (< fr. électromyographie) Vezi definitia »

TENSOMETRÍE s. f. metodă experimentală de determinare a deformărilor din corpurile solide supuse unor tensiuni mecanice prin măsurarea deformațiilor liniare. (< fr. tensométrie) Vezi definitia »

HIDROFITOLOGÍE s. f. studiul plantelor de apă. (< fr. hydrophytologie) Vezi definitia »