Definita cuvantului blestem
BLESTÉM, blesteme, s. n. Imprecație (legată de credințele superstițioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra unui lucru. [Acc. și: bléstem] – Postverbal al lui blestema.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu blestem
BEM, Jósef (1794-1850), general polonez. A luat parte la revoluția poloneză din 1830-1831. Unul dintre conducătorii armatei revoluționare ungare în timpul Revoluției din 1848-1849. După cîteva succese împotriva armatei austriece, a fost învins de armata țaristă la Albești (iul. 1849); s-a refugiat în Imp. Otoman unde a adoptat islamul. Vezi definitia »
SUBSISTÉM s. n. parte dintr-un sistem de sine stătător într-un proces. (după fr. sous-système) Vezi definitia »
calém (calémuri), s. n. – Birou, cancelarie. – Mr. calem. Tc. kalem „pană” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 1023; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλέμιν, bg. kalem. Sec. XVIII, înv. – Der. calemgiu, s. m. (țesătură orientală, cu ornamente brodate de mînă), din tc. kalem kiari „pictat cu pensula”. Vezi definitia »
STILÉM s. n. (lingv.) element stilistic considerat ca unitate funcțională. ◊ frază, construcție, procedeu stilistic tipic pentru un autor, o școală sau o epocă. (< it. stilema) Vezi definitia »
MONÉM s. n. cea mai mică unitate lingvistică dotată cu semnificație. (< fr. monème) Vezi definitia »