pledá (pledéz, pledát), vb. – 1. A apăra o cauză, un litigiu. – 2. A interveni, a mijloci. – 3. A perora, a discuta. Fr. plaider. – Der. pledant, adj. (care pledează); pledoarie, s. f. (apărare), din fr. plaidoirie confundat cu fr. plaidoyer. Vezi definitia »

PRISTANDÁ, pristandale, s. f. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu brâul; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. Vezi definitia »

CONCORDÁ vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr. concorder, lat. concordare) Vezi definitia »

MUNDÁ s.f. Grup de șase limbi vechi, aglutinante, vorbite în India centrală. (cf. fr. mounda) Vezi definitia »

OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. Vezi definitia »