Definita cuvantului tindă
TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tindă
scovérgă, scovérgi, s.f. (reg.) 1. învelitoare, țol. 2. sac de plasă pentru prins peștele. Vezi definitia »
prăvălitúră1, prăvălitúri, s.f. 1. (înv. și reg.) prăvălire. 2. (reg.) pantă, povârniș; loc abrupt, povârnit. 3. (reg.) arătură negrăpată. Vezi definitia »
PRÁVILĂ, pravile, s. f. (Înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. Vezi definitia »
ÁXĂ1 s. f. v. ax. Vezi definitia »
VINDÍCTĂ s. f. vendetă. (< fr. vindicte, lat. vindicta) Vezi definitia »