ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător. Vezi definitia »

OBTURATÓR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, având drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur. Vezi definitia »

JOCȘÓR s. n. v. jocușor. Vezi definitia »

AMALGAMATÓR s.n. (Tehn.) Utilaj pentru extragerea metalelor prețioase din minereuri prin amalgamare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

ALTERNATÓR s.n. Mașină dinamoelectrică care produce curenți alternativi. [< fr. alternateur]. Vezi definitia »