DESCOMPÚNERE s. f. 1. acțiunea de a (se) descompune. 2. reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. (< descompune) Vezi definitia »

DEFALCÁRE, defalcări, s. f. Acțiunea de a defalca și rezultatul ei. – V. defalca. Vezi definitia »

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda. ◊ Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. – V. acomoda. Vezi definitia »

INTERZÍCERE, interziceri, s. f. Acțiunea de a interzice și rezultatul ei; prohibire. – V. interzice. Vezi definitia »

ÎMPĂTIMÍRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi. Vezi definitia »