POSÁDĂ, posade, s. f. 1. (Pop.) Curătură (în pădure). ♦ Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o așezare omenească. ♦ Loc de odihnă pentru călători. 2. (Pop.) Trecătoare (îngustă) în munți. ♦ Obligație a țăranilor dependenți de a face de strajă în preajma trecătorilor din munți. 3. (Înv.) Loc întărit în mod natural (care servea ca punct de vamă). ♦ Denumire generală a unor dări de vamă. 4. Pârghie cu ajutorul căreia se reglează poziția pietrelor morii în timpul măcinatului, pentru a se obține, după voie, o făină mai mare sau mai fină. ♦ P. gener. (Reg.) Moară. – Din scr. posada. Vezi definitia »

SERENÁDĂ s. f. 1. concert de muzică vocală sau instrumentală cu caracter romantic, care se execută noaptea, în aer liber, sub fereastra cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. 2. piesă muzicală vocală sau instrumentală de formă liberă. (< fr. sérénade, germ. Serenade, it., sp. serenata) Vezi definitia »

PEBRÍNĂ s.f. Boală infecțioasă a viermilor de mătase, manifestată prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. [< fr. pebrine]. Vezi definitia »

NÓNĂ², none, s. f. Prestație față de stăpânul feudal, care reprezenta a noua parte din produsele obținute de țăran. – Din lat. nona. Vezi definitia »

rocádă (-de), s.f. – Mutare combinată la șah. Germ. Rockade (Candrea), sau mai curînd din fr. rocade. --test trimis de cata Vezi definitia »