STORCÍ, storcesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce (1). 2. A strivi. – Din stoarce. Vezi definitia »

SPICI- elem. „spic”. (< fr. spici-, cf. lat. spica, spicum) Vezi definitia »

PILÁCI, -CE, pilaci, -ce, adj. (Fam.) Bețiv. – Pili² + suf. -aci. Vezi definitia »

pârci², pârci, s.m. 1. (înv. și pop.) țap de prăsilă; berbec de prăsilă. 2. (pop.) miros caracteristic pe care îl au țapii în perioada de împerechere; sudoare de țap, pârceală, pârcit, pârcitură, pârcioc, pârciță. 3. (reg.) hormonii sexuali la om. 4. (reg.) tânăr desfrânat, ușuratic. 5. (reg.) om de statură mică, pipernicit; copil. 6. (reg.) varietate de struguri cu boabe mici. Vezi definitia »

ohábnici s.m. pl. (înv.) țărani legați de ohabă. Vezi definitia »