parpalac, parpalace s. n. 1. jachetă groasă; hanorac. 2. palton. 3. impermeabil. Vezi definitia »

clac (clácuri), s. n. – Pălărie cu calota înaltă. Fr. (chapeau à) claque. Vezi definitia »

schilac Vezi definitia »

prepeleác (prepeléci), s. m. – 1. Par cu crăcane, pentru a servi drept suport. – 2. Stîlp, scară. – Var. prepeleag, perpeleac, Trans. prepelici. Origine incertă. După Cihac, II, 289, din rut. prypyljaka; dar cuvîntul nu a fost identificat, cf. Tiktin. După acesta, dintr-un sl. *prepeljakŭ „mobilă pe care se așază prepelițele”, cf. prepeliță, dar această ipoteză nu este convingătoare. Ca obiect servește pentru a așeza pe crăcile sale diferite obiecte, ca haine, vase, fîn, pentru a le usca la soare, poate s-ar putea pleca de la var. perpeleac ‹ perpeli „a se arde, a se prăji”. Vezi definitia »

spanác s. m., (fleacuri) pl. spanácuri Vezi definitia »