SORÍT s. n. polisilogism, prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. (< fr. sorite, lat. sorites) Vezi definitia »

REDUÍT s. n. 1. fortificație de dimensiuni limitate, cu caracter autonom în cadrul altei fortificații, înzestrată cu mijloace de foc și subzistență pentru a rezista timp îndelungat. 2. (în trecut) compartiment cuirasat în care era instalată artileria pe marile nave de luptă. (< fr. réduit) Vezi definitia »

SCÂNCÍT², -Ă, scânciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scâncește. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor, jalnic. – V. scânci. Vezi definitia »

SELENÍT¹ s. m. 1. ghips alb-gălbui, cu luciu mătăsos-sidefos, pentru obiecte decorative. 2. sare incoloră a acidului selenios. (< fr. sélénite) Vezi definitia »

SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti. Vezi definitia »