POȘ s.n. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche]. Vezi definitia »

groș (gróși), s. m. – Veche monedă care valora la început 1/48 dintr-o marcă de argint. A fost bătută în Mold. la sfîrșitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat în rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. groš, tc. guruș (Ronzvalle 122). – Der. groșiță, s. f. (monedă divizionară de argint, de valoare variabilă), cf. pol. groszyk, sb., slov. grošič. Din tc. derivă dubletul înv. gruș, s. m. (monedă turcească de 40 de aspri). Vezi definitia »

ARȚĂRÁȘ, arțărași, s. m. Diminutiv al lui arțar. – Arțar + suf. -aș. Vezi definitia »

NĂSIPÍȘ s. n. v. nisipiș. Vezi definitia »

cazîlbaș (-și), s. m. – Persan. Tc. kizil baș „cap roșu; persan” (Șeineanu, III, 33). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »