Definita cuvantului bogăție
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bogăție
DEMONOLOGÍE s. f. pretinsă știință religioasă sau parte a mitologiei care se ocupă cu studiul demonilor. (< fr. démonologie) Vezi definitia »
IZODINAMÍE s.f. Identitate de valoare energetică a două sau mai multor alimente. [Var. isodinamie s.f. / < fr. isodynamie, cf. gr. isos – egal, dynamis – forță]. Vezi definitia »
CONTRÁCȚIE s.f. 1. Încordare, zgârcire a mușchilor, a corpului; contractare. 2. Micșorare a volumului unui material, provocată de răcire, uscare etc. [Gen. -iei, var. contracțiune s.f. / cf. fr. contraction, lat. contractio]. Vezi definitia »
ANGULÁȚIE s. f. însușirea de a fi angulos. (< amer. angulation) Vezi definitia »
DISFONOGRAFÍE s. f. tulburare a limbajului scris. (< fr. dysphonographie) Vezi definitia »