BĂRBULESCU, Nicolae (1900-1985), fizician român. Prof. univ. la București. Contribuții în fizica moleculară (tensiunea superficială a gazelor și lichidelor) și teoria relativității. Vezi definitia »

a se crede buricu’ pământului expr. a se considera cel mai important dintre toți; a fi îngâmfat. Vezi definitia »

cu, prep. – 1. Funcție asociativă: s-au pornit cu toată oastea (Gr. Urechiă). – 2. Funcție atributivă: om cu dreptate (Creangă). – 3. Funcție reciprocă: s-a măritat cu un învățător (Rebreanu). – 4. Funcție instrumentală: aruncau cu pietre (Bălcescu). – 5. Funcție cantitativă: un bucătar cu zece galbeni pe lună (Alecsandri). – 6. În același timp, totodată (funcție temporară): de cu iarnă murit-au și craiul (Neculce). – 7. În timpul (funcție durativă): nu venea cu zilele pe-acasă (Ispirescu). – 8. Funcție modală: privea la ei cu drag (Eminescu) (cu acest uz, coincide cu formațiile romanice cu – mente). – 9. Din cauza (funcție cauzală): am răgușit cu surdul ista (Alecsandri). – 10. Deși, cu toate că (funcție concesivă, în combinație cu tot): eram trist, cu tot timpul frumos (Negruzzi). – 11. Ca la fel ca (funcție comparativă, în combinație cu mai multe adj.): potrivit cu năravul și apucăturile lui (Creangă). – Mr., megl., istr. cu. Lat. cŭm (Pușcariu 421; Candrea-Dens., 417; REW 2385; Moser 418; DAR); cf. it., sp. con, prov. com, co, port. com. Observațiile din DAR, în legătură cu folosirea art. cu această prep. nu par pertinente sau, cel puțin, nu sînt complete. Vezi definitia »

1.cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune, de dependență. 2.autoritar Vezi definitia »

BĂNULESCU, Ștefan (1929-1998, n. Făcăeni, jud. Ialomița), scriitor român. Proză de atmosferă, cu elemente fantastice, evocînd o umanitate proiectată pe fundal mitic, caracterizată prin rafinamentul compoziției („Iarna bărbaților”, „Cartea milionarului”); versuri incantatorii cu accente folclorice („Cîntece de cîmpie”); eseuri („Scrisori provinciale”); reportaje. Vezi definitia »