TENÓR s. m. 1. vocea bărbătească cu registrul cel mai înalt; cântăreț cu o astfel de voce. ◊ (p. ext.) instrument de suflat cu registru corespunzător vocii unui tenor. 2. (în muzica polifonică) voce între alto și bas. 3. (acc. ténor) melodia de bază, vocea principală în repertoriul gregorian (sec. XII-XVI). (< fr. ténor, it. tenore) Vezi definitia »

EXTINCTÓR, -OÁRE I. adj. care are proprietatea de a stinge. II. s. n. stingător de incendii. (< fr. extincteur, lat. extinctor) Vezi definitia »

TELEOPERATÓR, teleoperatori, s. m. Robot¹ controlat printr-un sistem de telecomunicații de către un operator uman. [Pr.: -le-o-] – Din engl. teleoperator, fr. téléoperateur. Vezi definitia »

PÁSTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor. Vezi definitia »

cotilitor, -oare, cotilitori, -oare s. m., s. f. persoană care cotrobăie prin lucruri ce nu-i aparțin. Vezi definitia »