AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mișcător. ♦ (zool.; despre organe) Care servește la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultații și tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire]. Vezi definitia »

MACAGÍU, macagii, s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu. Vezi definitia »

friu Vezi definitia »

scâlcíu, -íe, adj. (reg.; despre ființe) care are sau trădează un defect fizic (de conformație), o infirmitate. Vezi definitia »

Heliu, element chimic; Vezi definitia »