ACROTÉRĂ s. f. soclu la fiecare dintre extremitățile unui fronton destinat a susține statui sau alte ornamente. (< fr. acrotère, gr. akroterion) Vezi definitia »

(muzică) denumire uzuală a unei tehnici de cântat la chitară prin ciupirea alternată și/sau simultană a corzilor (asemănătoare arpegiului, dar fără restricția de succesiune a notelor). Vezi definitia »

DIAFÍZĂ s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [< fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis – interstițiu]. Vezi definitia »

MIRINGÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a timpanului urechii. [< fr. myringite]. Vezi definitia »

păsuiálă s.f. (pop.) 1. răbdare, amânare de plată, păsuire, răgaz, răzbun. 2. întârziere, încetineală (a unui fenomen). Vezi definitia »