SURTUCÁR, surtucari, s. m. (Depr.) Târgoveț, orășean; p. ext. intelectual. – Surtuc + suf. -ar. Vezi definitia »

MINUTÁR s.n. Indicator al minutelor pe cadranul unui ceas. [< minut + -ar]. Vezi definitia »

VERMICULÁR, -Ă adj. Vermiform. [Cf. fr. vermiculaire]. Vezi definitia »

AMNÁR, amnare, s. n. 1. Bucată de oțel cu care se lovește cremenea spre a scoate scântei în vederea aprinderii fitilului sau iascăi. 2. (Reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești, pentru a sprijini acoperișul. 3. (Reg.) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amânár s. n.] – A + mânar[e] (< lat. manuale). Vezi definitia »

INTRAPULMONÁR, -Ă adj. în, din interiorul plămânului. (< engl. intra-pulmonar) Vezi definitia »