Definita cuvantului boncăluit
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui. ♦ Răget prelung și puternic. ♦ Sunet prelung produs de bucium, de buhai2 sau de corn.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu boncăluit
CÂRTÍT, -Ă, cârtiți, -te, adj. v. CÂRTI. – [DLRM] Vezi definitia »
pâhăvít, -ă, adj. (reg.) 1. (despre plante) pălit. 2. (despre oameni) puhav. Vezi definitia »
civít s. m. – 1. Indigo, colorant albastru-închis. – 2. Culoare albastru-închis. – 3. Sulfat de cupru. – 4. Pînză bleumarin. Tc. çivit (Roesler 607; Șeineanu, II, 139; Loewe 63; Ronzevalle 78), cf. sb. čivit. Vezi definitia »
NEÎMPLETÍT adj. v. DESPLETIT. 1. Desfăcut din împletitură, neîmpletit, deșirat. 2. (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; p. ext. nepieptănat, zbârlit, neîngrijit. [DEX '98] Vezi definitia »
stihuít s.n. (înv. și pop.) versificare, stihuire. Vezi definitia »