Definita cuvantului bonitate
BONITÁTE s. f. Calitatea unei stațiuni silvice sau a unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai rele din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. V. fertilitate. – Germ. Bonität.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bonitate
RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). – Din germ. Requisit. Vezi definitia »
TRIBOELECTRICITÁTE s. f. Electricitate produsă prin frecarea a două corpuri dintre care cel puțin unul trebuie să fie dielectric. [Pr.: -bo-e-] – Din fr. tribo-électricité. Vezi definitia »
VIGUROZITÁTE s.f. (Liv.) Însușirea de a fi viguros; vigoare. [< viguros + -itate]. Vezi definitia »
ONDULOZITÁTE s. f. (Rar) Unduire, mlădiere. – Ondulos + suf. -itate. Vezi definitia »
ABÁTE1, abáți, s. m. ~ (din aram. abba (= tată), prin interm. gr. άββας și lat. abbas, -atis) [DRAE] Vezi definitia »